Frumuseţea

Am ajuns la comentarea unui subiect delicat şi simţeam oarecum nevoia să fac anumite observaţii din punctul meu de vedere cu privire la această temă,interesantă după părerea mea şi despre care se poate discuta nelimitat în cadrul unui potenţial dialog între două sau mai multe persoane.
Este clar că omul, ca entitate socială,este dotat de Dumnezeu cu două tipuri de frumuseţe : una fizică-care contează foarte mult pentru individul respectiv şi care-l poate marca pozitiv sau negativ pentru o anumită perioadă de timp (până la o anumită vârstă )sau pentru toată viaţa şi una infinit mai preţioasă,pe care din păcate, foarte puţini o posedă în prezent,care este frumuseţa pishică , frumuseţea morală.
Sigur că frumuseţea morală pe care o poate avea un individ primează în faţa frumuseţii fizice şi cine este lucid mental poate să afirme că nici nu se poate face vreun alt comentariu în acest sens.
Bineînţeles că pentru a avea succes,mai cu seamă în zilele noastre,trebuie să ai în primul rând farmec,să arăţi bine,să ai un fizic impresionant cu trasaturi standard care se regăsesc în cataloagele de profil (înălţime,greutatae,dimensiuni corporale,etc.).Însă pentru a te numi OM (cu adevărat OM şi nu doar om-accentuez foarte mult asupra acestei comparaţii),trebuie să ai un interior moral cu adevărat fermecător,o frumuseţe psihică nepreţuită pentru a putea fi...preţuit.
Din literatura universală îmi vine în minte un caz,deosebit de relevant ,personajul Melanie din romanul "Pe aripile vântului "(Margaret Mitchel)interpretată în filmul cu acelaşi nume de Olivia de Haviland care avea un fizic modest în raport cu personajul Scarlet (Vivien Leigh).Dacă din punct de vedere  Melanie arăta ca o floare pălită în comparaţie cu strălucirea de diamant veritabil a lui Scarlet ,în plan moral rolurile se inversau,iar rolul de diamant îi poate fi atribuit  Melaniei în timp ce Scarlet era doar o ...simplă buruiană din acest punct de vedere.
Aşadar, nu este de ajuns să ai o calitate superioară a exteriorului ci trebuie să fii exemplu de corectitudine sufletească faţă de cei din jurul tău pentru a fi considerat cu adevărat FRUMOS.